Procesul de rehidratare
Importanta rehidratarii in tratamentul cosmetic
Apa si grasimile constituie suportul plastic al pielii. Ele asigura aspectul intins, neted, catifelat al pielii. Deshidratarea se instaleaza ca urmare a unor tulburari in metabolismul apei, determinate de varsta, boala, stare de oboseala, sau actiunea prelungata a factorilor fizico-chimici.
Este suficienta o mica modificare a echilibrului fiziologic, pentru ca proportia de apa sa se schimbe si sa determine modificari in aspectul epidermului.
Deshidratarea insoteste foarte frecvent un ten alipic, lipsit de grasimile protectoare ce asigura pielii impermeabilitate si impiedica evaporarea apei din straturile superficiale. Ea se intalneste frecvent insa si la tenurile grase, care au fost tratate cu solutii puternice degresante sau lotiuni alcoolizate sau tenurile grase cu seboree (datorita hidrofobiei sebumului).
Deshidratarea profunda afecteaza dermul si hipodermul. Se caracterizeaza printr-o cantitate scazuta de apa in spatiile celulare si intercelulare. Celulele sunt lipsite de turgescenta. Aspectul pielii este modificat; deshidratarea profunda constituie una din cauzele imbatranirii pielii.
Prin procesul de rehidratare se urmareste folosirea in cadrul tratamentelor cosmetice a tuturor procedeelor menite sa restabileasca echilibrul hidric al pielii, sa redea aspectul frumos, tanar tenului.
Mijloace mecanice, fizice, chimice de rehidratare
Mijloace mecanice
Masajul manual este efectuat la tenurile uscate, alipiee, cu creme grase hidratate ce contin lanolina. Lanolina este o substanta ce inglobeaza o mare cantitate de apa, pe care o cedeaza apoi tesuturilor in timpul manevrelor de masaj.
La tenurile grase, rehidratarea se obtine in timpul masajului, folosind creme saponante si infuzii de plante, in care se inmoaie permanent mana.
Mijloace fizice
- Masajul cu peria rotativa: se obtine o inmuiere a stratului cornos, o indepartare a celulelor moarte de la suprafata pielii; se inlatura obstacolul din calea patrunderii lichidelor si a substantelor hidrofile;
- Scanteierile cu electrodermul plat facial, peste comprese umezite in infuzii, apa minerala, peste creme grase’, masti hranitoare, usureaza patrunderea apei in tesutul cutanat.
- Ionizarile cu sucuri de fructe sau fructe zemoase fac ca, prin fenomenul de electrosmoza sa fie introdusa in piele o cantitate apreciabila de apa si vitamine. Rezultate bune se obtin prin ionizarile fixe cu sucuri de fructe, miere;
- Pulverizarile reci cu vaporelul sau folosind dusul difuz; se folosesc infuzii, ape minerale, lichidele dispersate in particule foarte fine au o putere mai mare de patrundere in piele;
- Pulverizarile cu apa carbogazoasa sunt efectuate cu Carbatomul; datorita presiunii si dispersarii in particule fine a lichidului, este usurata patrunderea lui in tesutul cutanat;
- Vaporizarile calde cu Vapozoriul, folosindu-l peste creme grase, in timpul masajului, peste masti, grase sau emoliente (apa este vehiculata spre straturile profunde ale pielii odata cu substantele nutritive absorbite in piele).
- Vaporizarea indelungata si cu intensitate slaba la Vapofor asigura o slaba hidratare.
Mijloace chimice
Mijloacele chimice cuprand cremele si mastile hidratante.
Cremele cu lanolina restabilesc echilibrul hidric in straturile superficiale ale pielii.
Mastile hidratante sunt cele preparate din sucuri de fructe, alge marine sau cu apa de mare. Ele furnizeaza pielii cantitati suficiente de apa (produc imbibarea stratului cornos) sau prin sarurile ce le contin impun retinerea apei la nivelul celular.